"Ori la bal, ori la spital" (sau despre cum doctorii sunt atat de superficiali, incat ajungi sa te tratezi acasa)

Intentionez sa-mi rascumpar pacatele si m-am gandit sa va povestesc prin ce aventuri am trecut in luna asta, o da, pentru ca am avut o luna cat se poate de plina si nu in sensul bun al cuvantului. 

Asadar, sa incepem cu inceputul (vorba aia), trecand peste inima franta (ca asta nu e atat de important si am depasit momentul deja), mami meu s-a oparit cu apa fiarta intr-o dimineata in timp ce-mi facea ceai (aparent am probleme cu stomacul si a zis sa ma trateze... mai naturist). Nu pot sa descriu durerea prin care a trecut, si nu pot sa va spun cat de dezamagita am fost cand am vazut ca oamenii la care ma asteptam sa-mi fie alaturi, n-au fost, in fine. 

Deci mami s-a oparit pe tot piciorul, prima zi a stat cat a stat acasa, insa a doua zi a inceput sa faca temperatura si a sunat salvarea...  Au internat-o la chirurgie si timp de 2, 3 zile cat au tinut-o in spital i-au facut doar cateva injectii cu calmante si niste antibiotice ca sa nu i se infecteze arsura... De pansat se pansa singura pentru ca nu stiu cum sa va spun, dar este si asistenta in timpul ei liber, da? I-au dat drumul intr-un final fiindca nu aveau nicio crema, nimic, nu mai aveau nici bandaje, iar nea' doctoru' i-a zis ca la arsura ei se poate spala cu ceai de musetel, apa si sapun si sa-si dea din doua in doua zile cu o crema (Dermazin). Mno, ajunsa acasa, s-a simtit din nou rau, i se invinetise piciorul, i se si umflase si pana la urma din disperare  i-am facut o poza si am cerut ajutorul indivizilor de pe Facebook, am zis ca poate stie cineva, ceva, ba chiar am contactat si cativa medici, insa fiecare a venit cu varianta lui... Unii nu-si dadeau seama de cat de grava era arsura si-mi ziceau de leacuri din astea naturiste, gen crema de nu-stiu-ce, altii m-au speriat trimitandu-ma la spital cu ea din nou si spunandu-mi ca este grav si ca daca i se infecteaza risca sa Doamne fereste (nici nu pot pronunta asa ceva)...  

Acum, stiu ca nu singura persoana care trece prin chestii de genu', dar ma tot gandesc cum de altii mai putin norocosi rezista, eu intr-o saptamana si ceva (daca nu doua chiar) mi-am distrus sistemul nervos... 

Mi-am luat concediu si am stat cu mami acasa ca sa o ajut, insa din pacate din inca nu stiu care cauza am fost foarte ametita, nu am putut sa mananc, am stat doar in pat si nu am ajutat-o pe mami aproape deloc... 

Din fericire, dupa ce mami a mers pe la niste babe care imi fusesera recomandate de toti Facebuchisti din orasul meu si si-a dat seama ca este o pierdere de timp (si de bani), a mers din nou la doctorita de familie si a luat antibiotice, apoi s-a tratat cu Dermazin, crema de galbenele si ceaiuri, mergand pe premisa ca ce o fi, o fi. Sa va si arat despre ce arsura vorbesc...

Asa a aratat arsura ei cel putin o saptamana, doua. Acum deja a trecut luna si a inceput sa i se curete rana si pielea din rosu s-a facut roz... Mai are usturimi si dureri, dar Ketonalul si Nurofenul i-au tinut companie in toata perioada asta urata... Si ma bucur din suflet ca nu i s-a infectat si e mai bine.

Iar ca sa nu fiu rea, tin sa multumesc totusi celor din lumea virtuala care s-au aratat ingrijorati de starea sanatatii mamei mele... Un gest frumos, chiar nu ma asteptam, se pare ca Facebook-ul mai este bun pentru inca un lucru...

Si ca sa continui cu povestitul, in timp ce mami se lupta cu arsura, eu m-am luptat dupa cum ziceam mai sus cu starile de rau, ameteli, greata, slabiciuni in maini, dureri de cap... Pana la urma am chemat salvarea, mi-a facut un calmant, dar degeaba, tot nu am putut sa ma ridic din pat din cauza ametelilor... Dimineata eram ok, dupa amiaza incepeam sa-mi pierd echilibrul si sa ametesc la cele mai mici miscari ale capului... Am ajuns si pe la urgente, si dupa ce am asteptat vreo ora lesinata toata, mi-au facut analizele si ecograf, si mi s-a spus ca nu e nimic grav, doar un oarece sindrom vertiginos (parca)...

Mno, nu mi-am revenit, si am decis sa merg sa ma internez in spital la Craiova pentru investigatii mai amanuntite... Ajunsa acolo, m-a consultat domnul doctor si a vrut sa-mi dea drumul acasa, am insistat totusi sa ma internez. M-am internat intr-un salon din fundul gradinii, am avut ca si companie o fata (femeie, nascuse...) si a doua zi pentru ca m-am plans seara de dureri in piept m-au trimis sa fac raze la plamani...

Dupa ce am stat la coada asa capiata cum eram vreo ora, am intrat acolo, m-a intrebat doctorul ce am, i-am zis, si m-a scos afara spunandu-mi ca n-am nimic, ca ce caut in spital in loc sa fiu la plaja... Mi-a pus fisa in brate si ceaules... 

Ow, dar am fost si la cardiolog, care a fost mai dragut, mi-a facut totusi un ecograf superficial, m-a intrebat ce caut pe acolo si i-am zis ca ma simt rau, iar raspunsul lui a fost scurt si la obiect: "Las' ca te mariti si-ti trece!"

Am facut din nou analize de sange, nu mi-a iesit nimic in neregula, iar pe biletul de externare mi se recomanda mai multa miscare in aer liber, exercitii pentru coloana, Betaserc pentru ameteli, vitamine si Xanax la nevoie. Chiar asa, Xanax, fiindca se pare ca peste tot pe unde merg mi se spune ca problemele mele sunt de ordin psihic, adica sunt sanatoasa tun din punct de vedere fizic, dar eu imi imaginez singura ca ametesc, ca ma doare capul, ca mi-e greata, ca ma lasa puterea din maini, ca ma doare spatele, s.a.m.d.

So... Cam asta am facut eu in timpul asta in care am lipsit de pe blog, asta da distractie de vara... Vreo doua zile m-am simtit ok, insa ieri mi s-a facut din nou rau... Ca sa nu mai zic ca m-am si panicat... Cine aude ca ma panichez are impresia ca asta este cauza problemelor mele, dar eu sunt de parere ca panica mea apare doar in momentul in care nu ma simt bine, nu ma apuca atacurile de panica asa din senin. Sunt calma, vesela si toate cele, pana cand mi-e rau. La cel mai mic simptom mi se declanseaza o stare de frica cu greu controlabila. (stiu care este si cauza ei...) Si ca sa ma calmez de acum inainte pentru ca probabil o sa mai am ameteli, am decis sa merg sa-mi fac si un tomograf. 

Anyway, se pare ca este adevarata zicala aia ca in Romania, oricum/orice sa fii, numai bolnav nu, pentru ca daca nu scoti banul la inaintare nu te baga nimeni in seama. Controalele pe la internari sunt superficiale, iar la urgente, daca nu esti cunostinta cuiva sa-ti dea Dumnezeu zile ca la cat stai in sala de asteptare...

Ei, atatica pentru azi, m-am lungit destul... Sper sa fie si cu tomograful ok si sa fie niste stari datorate intr-adevar stresului (o cauza trebuie sa existe, e imposibil). Sa fiti sanatosi, iubiti si cum mai vreti voi. V-am tucat!

33 de comentarii:

  1. Am fost și pe la urgențe și pe la medici și nu e chiar așa de rău precum spui ( și nu. nu sunt ruda lui X-ulesc ) iar faptul ca psihicul declanșează tot e ceva dovedit știițific.
    Odihnește-te și bucură-te de viață. Poate și despărțirea și starea mamei tale ți-au făcut rău.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi se pare ca fac controale asa de ochii lumii, se fac ca te pipaie ici-colo si cam atat. Doctorita de la urgente a zis ca nu-mi vede uterul la ecograf... Si apoi m-a intrebat daca nu cumva e posibil sa fiu insarcinata, pe bune? Si sincer ma asteptam la mai mult de la ea avand in vedere ca avea o varsta... Ei la urgente au anumite boli standard: colici, gastrite, spondiloze si apendicita + inca una sau doua. Si nu cred ca are rost sa-ti mai spun ca in salonul unde a fost internata mami, o baba umbla cu banii in mana si chema asistentele la ea. Deci...

      Ștergere
  2. Foarte trist. Dezinteresul medicilor este deplorabil. Cu astia mori cu zile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Starile tale le-am avut si eu anul trecut. Ma simteam bine, pana cand faceam putin efort si pe urma ma luau ametelile si mi se inmuiau picioarele, insotite de stari de panica. Ma mai puneau pe picioare suplimente cu potasiu. La fel ca tine, am facut toate analizele, am facut ecografie, am fost la doctori, eu cica n-aveam nimic. Intr-un final s-a dovedit ca am paraziti intestinali, am facut tratament si am scapat de toate simptomele. Ai putea sa faci o analiza, sa elimini si varianta asta.
    Insanatosire grabnica va urez, si tie si mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mmmm, sa stii ca la analizele de la urgenta mi-a zis doctorul de la Craiova ca e posibil sa am paraziti intestinali. Merci pentru pont. Multumesc la fel. Multa sanatate sa ai si tu si cei dragi tie. :)

      Ștergere
  4. Acum cand am citit la tine, mi-am adus aminte ca eu am inceput acum 4 ani sa am probleme: tot aveam palpitatii, ameteli, da am zis ca e vara si eu asa fac vara. Pana intr-o zi cand am ajuns la spital cu atac de panica, pulsul cred ca il aveam 160 cand a venit salvarea (nici nu venisera pregatiti, desi eram suspecta de probleme cu inima la cat imi era de rau si ce palpitatii aveam, de nu puteam nici sa respir). Dar dupa 3 ore de asteptat la camera de garda, mi-a trecut tot raul din lume si cand mi-a venit si mie randul (ca deh, era mai importanta baba care mancase prea mult, nu o fata care nu stie de ce are palpitatii si e in plin atac de panica si langa care tipa si asistentul de pe salvare sa fiu bagata in seama). Mi-au facut un EKG in scarba, a venit o rezidenta plictisita, m-a intrebat cum s-a intamplat, s-a uitat pe EKG si m-a trimis acasa spunandu-mi ca e de la soare. Numai ca zilele urmatoare am inceput sa am tot mai des stari d-astea. Mi-am schimbat medicul de familie, iar cel nou m-a trimis de urgenta la cardiologie. La cardiologie mi-au spus ca se vedea clar pe EKG ca am distonie neurovegetativa si ar fi trebuit sa imi dea un calmant macar la spital (acu' ce era sa fac? ma asteptam sa nu fiu bagata in seama). Mi-a zis ca fizic nu am nimic la inima, da mi-a dat niste pastile, mi-a interzis sportul (oricum nu puteam sa alerg nici 2 m din cauza palpitatiilor) si cam atat. In prima luna a fost un chin, mi se facea rau din orice, noaptea dormeam iepureste. D-abia dupa multe luni (vreo 8) nu am mai avut nicio palpitatie. Totusi am mai insistat la medicul de familie sa mai fac niste investigatii sa vad de la ce o fi fost. La ultimul medic consultat mi-a zis ca am distonia neurovegetativa si am doua optiuni: ori invat sa traiesc cu ea si sa o ignor, ori imi da trimitere la psihiatrie, ma baga pe calmante si ajung leguma si dependenta de pastile. Speriata, am incercat sa ignor. Un an n-am mai avut absolut nimic, cate o palpitatie cand eram prea obosita. Dupa, au inceput iar starile de lesin, anxietate, slabiciune... Iar la doctor, iar n-am nimic. Am mai luat eu magneziu si calciu, ma calmeaza un timp (vreo doua luni) apoi iar ma ia. Pana la urma, dupa ce am citit pe net mai multe, am zis ca merg sa fac un studiu amanuntit la inima, ca poate e o problema pe ,,partea electrica" a inimii, care imi da toate starile astea si ca nu e neaparat de la cap. Daca ai posibilitatea, poate ajungi la un cardiolog mai bun, care ti-ar putea face studiul electrofiziologic. E mai greu sa convingi cardiologi din spitalele sau cabinetele mai mici sa ti-l faca, pentru ca e ,,solutia suprema", dar am inteles ca ar putea fi o rezolvare a problemei. Sper ca nu m-am intins chiar asa mult :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pffff, si pana la urma ai ramas cu diagnosticul de distonie neurovegetativa? Acum esti mai bine? Eu stiu de cand sunt micuta ca am prolaps de valva mitrala, surprinzator acum la ecograful si controalele facute pe la doi medici mi s-a spus ca nu am nimic. Ma indoiesc ca m-am vindecat... O sa imi ma fac si la inima un control amanuntit, deocamdata merg la neurologie sa imi dea trimitere pentru tomograf. Vreau sa-l fac sa ma simt eu mai bine. Multumesc mult pentru comentariul tau. Iti doresc multa sanatate si numai bine! :*

      Ștergere
    2. Da, bine nu e confirmat de un neurolog sau ceva, pentru ca nu am vrut sa merg. Inca sunt in stadiu in care ma controlez, dar am auzit de persoane care au o forma atat de grava ca nu pot iesi nici din casa din cauza atacurilor de panica. Am fost si eu suspecta de prolaps de valva mitrala si am aflat ca nu se vede ca lumea la ecograf, ekg, ci doar la studiul asta de care iti ziceam (e cel mai precis). Da, daca simti ca vrei sa faci o anumita analiza, sau sa mergi la un anumit medic, e indicat sa o faci, pentru ca e vorba de psihicul tau. Eu dupa ce am fost la ultimul medic care mi-a confirmat a nu stiu cata oara ca nu am nimic fizic, parca mi s-a luat o piatra de pe inima. Instant m-am linistit, nu credeam ca psihicul reactioneaza atat de repede. O sa fie totul bine! Din pacate, medicii care ne vad tinere, ne trimit la plimbare si daca nu insistam noi, e cam aiurea. De multe ori ajungem sa ne diagnosticam citind carti sau cautand pe net si cand isi dau seama ca au gresit, e de obicei cam tarziu. Dar, noi sa fim sanatoase! :) Sa ne tii la curent cu analizele, ca asa mai aflam una alta! Multa sanatate si tie:*

      Ștergere
    3. Ma bucur ca te simti mai bine acum si ma bucur si ca ma intelegi. Cei care nu au astfel de probleme li se pare ca exageram atunci cand facem un atac de panica... Nu le doresc sa treaca prin asa ceva.

      O sa insist cu controalele ca sa imi iau si eu o piatra de pe inima, vorba ta. Si o sa va tin si la curent. Multumesc mult inca o data! :*

      Ștergere
  5. multa sanatate va doresc ,imi pare rau ptr mami tau si te intreb sincer fara sa fac misto de tine tu ai facut vreun control reumatologic caci simtomele se aseamana cu ale mele eu am depistat ca am spondiloza ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. nu am facut deocamdata. La asta nu m-am gandit. :) Multa sanatate sa ai si tu!

      Ștergere
  6. Monica, cu grijă. Tomograful nu face mereu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca nu face mereu bine, dar nu stiu ce sa mai fac.

      Ștergere
  7. Draga mea cei care nu ti-au fost alaturi, cred ca ti-au dovedit ca nu te poti baza pe ei, si ca de fapt nu sunt cine credeai tu ca sunt. Imi pare rau ca ai trecut prin toate acestea, daca ti-ai spune prin cate necazuri am trecut eu, era sa mor si eu, ba chiar sa imi pierd parintii si copilul intr-un accident...gROAZNIC..TOT CE ITI doresc din tot sufletul e sanatate..si multa liniste interioara, iar aceasta liniste nu o poti dobandi decat detasandu-te de oamenii nepotriviti din viata ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne :( iti doresc si eu tot binele din lume!

      Ștergere
  8. Eu cred ca stresul este cauza problemelor tale...medicul ti-a recomandat xanax pentru ca este un inhibant psihic si te ajuta sa te odihnesti.Si da medicii sunt superficiali dar nu pentru ca nu au pregatirea necesara ci pentru ca au fost invatati intr-un anumit fel..Multa sanatate tie si mamei tale!:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu nu iau xanax, ma odihnesc si asa... zau, xanaxul da depedenta... Merci. la fel.

      Ștergere
  9. Prolapsul de valva mitrala se poate observa la o echocardiografie transesofagiana, sau chiar transtoracica, si trebuie obligatoriu tinut sub control medical .Mergi la un consult cardiologic si nu neglija acest aspect, daca stii de acest diagnostic de atat timp.Multa sanatate si fericire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am facut control, si intr-adevar am prolaps, dar cica nu este o problema mare acum, trebuie sa evit stresul, efortul fizic si chestii de genu. Regim de viata sanatos, etc... :) Multumesc, sanatate si fericire si tie!

      Ștergere
  10. Draga mea,in primul rand va doresc multa sanatate tie si mamei tale.Apoi vreau sa-ti spun ca asta este situatia in toate spitalele din Ro,eu sunt Asiatent medical de 24 de ani si pana in urma cu cativa ani....de cand au inceput problemele prin spitale situatia era cu totul alta.De acum o sa fie si mai rau cu noua lege,asa ca asteptati-va la ce mai rau.Eu privesc situatia din alt unghi,dar ai perfecta dreptate si sunt intru totul de acord cu tine.Pupici si inca odata sanatate multa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea, la fel si tie! Pacat ca avem asa conditii :(

      Ștergere
  11. stai sa inteleg,adica mama ta s-a ars cu apa fiarta si tu te-ai internat,cum vine asta?!?!? a avut dreptate doctorul cu maritatul,iti trebuie un lad neaparat :D oricum voi femeile tindeti sa dramatizati din orice,no ofense. se mai intampla sa te imbolnavesti,sa te mai arzi,etc,nu-i un capat de tara :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai si eu si mami am avut probleme, asa vine treaba. Si nu, nu femeile dramatizeaza. Barbatii sunt mai plangaciosi sa stii. ;) Femeile trec peste multe, dar voi va cacati la o raceala pe voi.

      Ștergere
  12. Multa sanatate mamei tale si tie! E adevarat ca la ce medici de pomana avem (nu toti) murim mai repede la spital de cat acasa.
    Asta e motivul pentru care fac tot posibilul sa nu ajung la spital...
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc. sa dea Domnul sa nu ajungi la spital! Sanatate!

      Ștergere
  13. poate ar fi bine sa te examineze si un endocrinolog, ma mir ca medicul tau nu ti-a recomandat asta...
    am avut si eu simptomele astea si am facut investigatii cardio, andocrinologie, o.r.l...
    problema era stresul pentru ca fizic nu aveam nicio problema
    stresul acumulat si acutizat poate da reactii care te duc cu gandul la tot felul de boli din pacate sau din fericire lucrurile nu stau asa...
    ai grija de tine, numai bine mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am facut de toate, nimiiiiiiiiiic. Nu am facut nimic hormonal :-? poate cumva de acolo si stres :-??

      Ștergere
    2. si multumesc, numai bine si tie :D

      Ștergere
  14. Atacurile de panica SUNT o boala. Se numeste Tulburare de panica si are cdul de boala F41.0, care nu include si simptomele unei alte afectiuni numite Tulburare de panica cu agorafobie cu codul de boala F40.01, insa care poate uneori sa fie asociata, sau nu, si cu maladia Tulburare de anxietate generalizata, care aceasta din urma are codul F41.1.

    Toate bolile din lume care exista ca boli au un cod de clasificare intr-un nomenclator care e revizuit periodic. Pana si faptul ca anxietatea e pe la litera centrala F arata ca este o boala chiar serioasa, adica alea mai putin importante sunt la litera V, la sfarsitul alfabetului, pe cand astea mai importante si mai frecvente sunt la literele E sau I, de la mijlocul alfabetului, ca sa sara in prima din ochi chiar si la lucratorii sanitari mai lenesi. Remarc, din pacate, ca arsurile sunt clasificate la litera T, insa asta precis nu e din cauza ca sunt mai putin importante sau mai putin grave, ci ate probabil o explicatie istorica legata de un conflict dintre medicii dermatologi si chirurgii-barbieri, deoatece pana nu de mult medicii din UE erau impartiti in 2 bresle diferite, care se aflau intr-o rivalitate asa de mare incat si azi inca mai are urme in societate. De exemplu, pe diplomele si licentele unor medici din unele state din SUA scrie ceva de gen "expert in chestii fizice si
    chirurgicale", (fizic adica de la corp), ceea ce vrea sa arate cat de superficiali sunt chirurgii, despte care se stie ca si-au facut ucenicia medievala pe langa niste frizeri-barbieri, nu in biblioteci sau sali de clasa invatand la lumanare, asa ca "medicii adevarati".

    Bolile dermatologice care necesita studii teoretice ff complicate din tomuri grele din biblioteci, (chiar daca unele au si poze destul de interesante), sunt astfel asezate la litera L,
    Pecand arsurile care erau in mod traditional tratate de chirurgii frizeri-barbieri, care se pricepeau si la cosmetica, desigur, nu numai la manechiura si la tuns, etc, au fost puse mai la urma, la coada alfabetului, acolo la lucratorii aia sanitari mai slabi la invatatura, la
    litera T.

    Si la vremea RSR se stie, dupa cate am auzit, ca elevii care mergeau la clasa a 10a A erau considerati mai tocilari decat cei de la clasa a 10a C. Am vrut sa arat asa cum e cu clasificarile astea, si cum pot tine ele si de factori istorici si sociali, ca nu sunt mereu asa fara o importanta in ochii lumii mai largi...desi desigur, eu ca functionar birocrat, trebuie sa mentin o atitudine impartiala fata de diverse litere si nomenclaturi, chiar daca si mie poate imi plac mai mult unele fata de altele.

    Fiecare boala din lume are si diverse tratamente preferential asociate ei.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-a venit inspiratia pt o Leapsa ! Zau, insa nu as vrea sa se creada ca profit de necazurile altora pt ca sa ma inspir sa creez eu lepse pe blogul meu in mod egoist. Tot ce pot sa sper e ca daca macar si o persoana se relaxeaza macar si o secunda pe baza unei lepse create de mine, din care majoritatea sunt inspirate din teme ridicate pe diverse bloguri, (ca altfel eu nu am imaginatie spontana), atunci poate se va intelege ca nu sunt asa total un profitor
    egoist. Desi intr-o anumita masura sunt, insa nu pt vreun folos material asa de business, ci numai pt activitate de gen similar cu play therapy, terapie prin joaca. Adica mi se pare totusi ceva constructiv, ca eu la altfel de creatii sau inventii nu ma pricep.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)