Lumea uita...

Rasfoind paginile Facebook-ului dau de vechi cunostinte si raman placut surprinsa cand vad ca inca pastreaza legatura cu prietenii din copilarie, de fapt aici vorbesc mai mult de fete, fete pe care le stiam de cand eram in scoala generala si care au stiut sa pastreze legatura una cu cealalta, in schimb eu am pierdut toate legaturile... 

Aveam si eu o "cea mai buna" prietena in copilarie, faceam totul impreuna, eram nedespartite, nici macar la magazin nu mergeam una fara cealalta, ha, imi amintesc ca intr-o zi ne-am inscris la Palatul Copiilor de la noi din oras la un curs de calculatoare, iar profesoara de acolo m-a facut sa ma simt umilita punandu-ma sa "practic" acasa mutarea mouse-ului cu un sapun, eheeee, mai aveam putin si ma apucam sa plang, insa n-a fost nevoie pentru ca m-am ambitionat si am mers la prietena mea si am invatat acolo, imi mai amintesc si ca am fost sa ne inscriem la lectii de dans modern, ha, dar pana la urma niciuna din nou n-a mers, totusi eu am facut parte dintr-o trupa de dans in gimanziu, foarte tare experienta... 

Stiti ce-mi mai amintesc? Ea fiind mai mica cu 2 ani, intra in clasa I si eram pe strada pe paturi (noi asa stateam cand eram mici) si o invatam sa scrie si sa citeasca, incercam sa o pregatesc si la un moment dat am facut o intrecere, stiti ce a facut cand a vazut ca o intrec? Mi-a pus piedica, o daaa, si am cazut ca bolovanul... Mda, chiar credeam ca o sa ramanem "bff" asta pana a intrat si ea la liceu (acelasi liceu cu mine) si a decis ca e timpul sa-si faca noi prieteni, era atat de comic si trist in acelasi timp, treceam una pe langa alta, ne salutam, ne intrebam chestii random si atat... dupa 10 ani de viata petrecuti impreuna, o vedeam ca pe o sora mai mica... 

In fine, am avut multe prietene de-a lungul anilor, iar acum din toate am ramas cu doua (pe una o stiu de 3 ani, iar pe cealalta de 1 an si ceva cred), ma gandesc de multe ori la ele, nu regret ca nu ne mai vorbim, insa mereu imi apare o intrebare in gand: " Oare ele isi mai amintesc de mine? " Pe unele le-am gasit pe Facebook, ne dam like-uri din cand in cand, dar niciuna din noi nu e interesata sa deschida conversatia, hmmm, tocmai mi-am amintit ca am facut candva un caiet cu amintiri si acolo am pastrat poze si ganduri bune de la ele, uneori am impresia ca sunt fata care aduna amintiri... Adica nu stiu, sa nu ma interpretati gresit, nu ca nu-mi place sa am amintiri, dar mi-ar fi placut si mai tare daca as fi continuat sa adun amintiri ca sa zic asa... 

E atat de ciudat cum fiecare isi vede de viata sa, isi gaseste pe cineva, isi face noi prieteni si uita de tine... Dar tu? Tu ii pastrezi intr-un coltisor acolo al sufletului si nu uiti... Offf, o sa ma intristez, ideea de baza era ca nu inteleg cum fac alti oameni de pastreaza legaturile, eu mereu am fost cea data la o parte dintr-un grup in sensul ca daca eu nu sunam pe nimeni, nu eram sunata, dar ei se sunau intre ei, n-am inteles niciodata de ce, oare sunt chiar asa de antipatica? 

I mean look at me, eu ma consider o fata deschisa, sociabila si totusi sunt singuratica, era un citat funny parca ceva de genu' : "Stii ca esti cu adevarat singur, atunci cand iti suna doar alarma de la telefon!", ei cam asa sunt eu acum si daca stau bine sa ma gandesc asa am patit si cu blogul, cat timp am facut vizite si am lasat comentarii am fost si eu vizitata la randul meu, cand n-am mai avut timp, o persoana, 2 si-au facut simtita prezenta pe aici (le mulumesc) si cam atat, am observat ca restul se cunosc... se citesc si toate cele, eu... 

29 de comentarii:

  1. "Lume multa, oameni putini !". Poti gasi in mine o cititoare fidela, chiar daca nu prea las comentarii(nu prea ma dau in vant dupa manifestarea opiniei vis-a-vis de articolele lecturate). Apreciez nespus faptul ca textele tale releva o sensibilitate aparte si un delicios simt al umorului totodata, dar inainte de toate, te stimez pentru ca lupti sa nu dispara niciodata copilul din tine: asta e esential ! Mult spor in tot ceea ce-ti propui !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc foarte mult pentru randurile frumoase!

      Ștergere
  2. Ciudat dar la fel mă simt şi eu. Şi ştii, cumva din greşeală am dat de blogul tău şi am zis "hai să citesc asta" şi nu regret că am citit-o căci eram într-o fază naşpa. Mă gândeam la fel ca tine "alţii ţin legătura... doar eu nu". Şi e foarte trist să ştii că ai avut prietene care acum sunt cunoştiinţe.
    Am rămas în urmă. Prea în urmă...

    Mă bucur că am dat de tine. :) Nu-ţi pierde speranţa cineva mi-a spus aşa "toate la timpul lor". Tiind să cred asta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau ca te simti asa, nu doresc nimanui, oricum sunt optimista si sunt sigura ca totul o sa fie bine! Bine a zis acel cineva, te pup!

      Ștergere
  3. Intodeauna tindem sa ne victimizam pe noi insine, insa nu prea ne punem in situatia celuilalt. Tie ti se pare ca alte doua prietene (e doar un exemplu) comunica mai mult intre ele decat cu tine, insa poate e doar o aparenta. Sau comunica la fel de rece, adica cu "salut-salut, ce faci? bine" si celorlalti din jur li se pare ca ele doua poarta cine stie ce discutie profunda.
    Eu as zice ca sunt o singuratica ca si tine, insa nu te cunosc decat din online, deci nu pot sa fac asemenea afirmatie. Insa, da sunt singuratica, desi imi plac companiile, imi place sa comunic si sa socializez.
    Despre blog la fel, daca comentez la altii, acei altii, dar nu toti intra si mai comenteaza, daca nu doar cu mici exceptii. Dar pentru mine nu-i asa importanta chestia asta, caci blogul e ca un hobby de weekend. Viata reala imi acapareaza majoritatea timpului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil sa ai dreptate, eu am zis doar ce vad, acum ca e asa sau nu... oricum par destul de apropiate, se viziteaza, ies in oras, deci... probabil legatura lor e mai mult decat de aparenta, cred :))

      Cat despre blog, e doar o remarca, nu am zis-o cu rautate :D

      Ștergere
  4. Ma aseman atat de mult cu tine, Doamnee;))

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna, parca am scris eu articolul, asa de bine ma regasesc in el. Poate la altii le vine mai usor sa mentina legaturile, sa nu crezi ca esti tu cea antipatica, poate inca nu ai gasit grupul potrivit, atata tot. Din toate prietenele eu am ramas cu una, pe care o stiu din copilarie, oamenii se schimba si de aici vine ruperea legaturilor, nu e nimic in neregula cu nimeni, e doar.. viata sa zic. Nu stiu daca fac sens la ora asta, vroiam doar sa iti spun ca mai sunt persoane care trec prin ceea ce treci tu, si ca totusi, e in regula, in plus, nu stii niciodata ce oameni minunati iti va aduce viata in viitor :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am incercat cu fel si fel de grupuri, ce-i drept simt ca nu prea este aici locul meu, dar am zis sa incerc totusi pentru ca traiesc printre oameni, dar ai si tu dreptatea ta, probabil asa e viata :D

      Si chiar nu ma asteptam sa mai simta si altii ce simt... e trist si linistitor in acelasi timp (adica nu mi se mai pare atat de anormal), iti multumesc mult pentru gandurile tale!

      Ștergere
  6. "Stii ca esti cu adevarat singur, atunci cand iti suna doar alarma de la telefon!"
    Asta trebuie neaparat sa o notez ! :)

    Stiu ca acum le vezi pe toate ba albe ba negre !
    De fapt mai toate sunt gri ! :) De diferite nuante !

    Uite eu mi-am mai facut un blog pe care nu intra nimeni ! Asa, si ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, chiar sunt gri :))

      nu nu, nu e nicio pbl, e doar o remarca, repet!!! E o remarca la faptul ca nu ma pot apropia de oameni, ca nu sunt capabila sa mentin legaturi nici macar virtuale.

      Ștergere
  7. Ahhh ce m-a emotionat postarea asta, imi vine sa plang, dar sunt la lucru :))
    eu am o BFF din scoala generala si suntem prietene si acum. Am mai avut o prietena foarte buna in scoala generala, dar ne-am distantat mult si in liceu doar ne salutam... am tot cautat-o, dar n-are facebook, nimeni nu stie nimic de ea... dar ma gandesc la ea destul de des.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga de tine! :D Esti norocoasa ca mai ai o bff :D hihi :D daca te mai gandesti la ea inseamna ca si tu esti totusi destul de sensibila:D

      Ștergere
  8. nu te intrista, fiecare are un scop in viata ta! trebuie numai sa aflii care a fost!eu am fost tare norocoasa, am ramas cu prietena din copilarie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma regasesc in cele spuse. Nu este vina ta! Nu poti pastra "legatura" cu un om decat daca si el doreste acest lucru. Multi ii considera pe cei din jur "trecatori", de aceea nu se chinuie sa tina o legatura stransa.
    Am cunoscut atatea persoane, am avut atatia prieteni, dar cum ne-am despartit...asa am ramas. Cand prietenii mei au terminat liceul, s-au rasfirat prin tara si am pierdut urma de prietenie, daca exista una. Nici macar la telefon nu ne mai auzim...
    O singura prietena mi-a ramas si o sa-mi ramana pe veci. Cu ea ma cunosc de cand eram in scutece, suntem de-o seama, si intotdeauna am fost cei mai buni prieteni si asa o sa ramanem. Niciodata nu ne-am certat, ne-am ajutat si ne ajutam reciproc si ne impartasim secretele. Acum ma intreb: De ce nu am tinut legatura de prietenie si cu restul? Simplu, pentru ca eu am vrut dar ei nu. Dar nu pentru faptul ca, prin ironie, m-ar considera ciudat sau nu stiu cum, ci datorita faptului ca eu am fost doar o etapa din viata lor, am devenit trecator in cursul vietii lor. Cat timp a fost liceul, am fost prieteni, pe urma...numai.
    Nu trebuie sa te intristeze lucrurile astea. Asa sunt oamenii! Defapt stii cum se spune: "Lume multa, oameni putini!".

    Pupici :*

    RăspundețiȘtergere
  10. Ascultand povestile multor oameni tind sa cred ca mai toti am purtat aceeasi "ciorapi". De aceea ne regasim in povestile celorlalti, pentru ca chiar daca nu suntem vazuti asa, am simtit si noi chestia asta la un moment dat.
    Eu mai visez prietenele mele, oamenii care mi-au fost dragi si am interactionat la un moment dat. Unii au ramas pe loc si au continuat legaturile cu cei care le-au fost aproape, iar altii viata I-au dus departe si incet s-a rupt legatura, dar uite ca m-a intors in orasul natal si imi e greu sa ma duc peste om, ma limitez la un telefon, la chestii facute rar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... e greu sa vezi cum lucrurile se schimba si totusi trebuie sa acceptam situatia...

      Ștergere
  11. Eu nu prea am observat ca blogul tau nu e vizitat. Din contra, mere am vazut lume pe aici :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu nu te-am uitat,chiar daca nu am lasat un comentariu ,te urmaresc cu placere atat pe blog cat si pe facebook.

    RăspundețiȘtergere
  13. Hmm... am trecut si eu prin aceeasi situatie la liceu, chiar si la facultate, dar nu sunt afectata mai mult decat ar trebui. Ba as preciza ca nu sunt afectata deloc, ceea ce ma ingrijoreaza putin. :))
    Ideea e ca oamenii evolueaza si ca vrei ca nu vrei se schimba. Nu mai gasim acea compatibilitate de la inceput, dar asta nu inseamna ca trebuie sa dam uitarii acele perioade. Eu mereu ma gandesc ca respectivele persoane m-au ajutat sa evoluez si le apreciez pentru faptul ca au fost in viata mea atat cat au fost, dar la fel ca ele am trecut mai departe.
    Intotdeauna am fost de parere ca a ramane in trecut cand totul era fuzzy si roz e o mare prostie. Ca exemplu vreau sa-ti spun ca am o prietena care pur si simplu nu poate trece peste ideea ca liceul s-a terminat. Nu poate accepta ca fostii nostri colegi nu mai sunt disponibili sa ne vedem, sa facem revelioane impreuna si toate prostiile specifice liceului. Este in permanenta nostalgica, nu e atenta la absolut nimic nou ce se intampla in jurul ei si nu profita de ceea ce-i aduce experienta studenteasca. Si e pacat! Sa traiesti in trecut si sa traiesti cu iluzia ca tu nu te-ai schimbat si nici prietenii tai este o mare greseala, o greseala care te tine pe loc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesanta gandire, ai dreptate, dar vezi tu uneori refuzi sa vezi prezentul din simplul fapt ca e mai urat decat trecutul... asa ca te refugiezi acolo...

      Ștergere
  14. Da, deci o sa incep cu ideea de la sfarsit, nu vreau sa crezi ca nici eu nu trec pe la tine din cauza ca nu treci tu pe la mine :D , dar adevarul e ca eu nu prea am trecut pe aici, insa nici pe la ceilalti,pentru ca nu am mai citit bloguri asa cum o faceam inainte...
    Si fraza aia nu cred ca era pt mine, :D dar am vrut sa explic.

    Iar legat de prieteni, eu cred ca persoanele cu care am avut candva o legatura iar acum nu mai fac parte din viata noastra nu ne uita, si poate din cand in cand le este dor sa mai vorbeasca sau sa mai fie in aceleasi relatii cu noi, dar ma gandesc ca asa a fost sa fie, ca sa mearga fiecare pe drumul lui...

    RăspundețiȘtergere
  15. Acelasi sentiment il am si eu cateodata. E ciudat sa vezi cum fiecare o ia pe drumul lui si nu ii mai pasa de ce lasa in urma. Adevarul e ca nu ne mai dam interesul fata de prietenii din trecut. Viata decurge destul de repede si suntem prinsi in ceea ce numim prezent...
    P.S: Daca nu ti-am mai dat comentarii a fost pentru ca am plecat in vacanta. Ador blogul si palavrageala ta! Pupici :*

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)