Ce se mai intampla cu mine...

Intotdeauna am urat despartirile, probabil pentru ca le asociez cu sfarsiturile, de fapt asta si sunt, dar ce e de facut atunci cand persoanele de langa tine nu mai vor sa pastreze legatura cu tine, cand sustin ca le incurci? Nimic, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa pleci bineinteles cu demnitatea care ti-a mai ramas, chiar daca sufletul iti este pe jos sfarmat bucatele, doar ai grija sa nu te tai... E de ajuns ca ramai cu cicatrici pe interior, nu e nevoie sa te ranesti si pe exterior... Cred ca cel mai mult ranile astea dor, cele sufletesti, ranile exterioare se vindeca cu timpul, raman doar cateva semne, in schimb cand e vorba de suflet, ei bine riscul de a ramane marcat pe viata cu rani serioase, rani care se pot deschide oricand, este mult mai mare... 

Hmmm, stiu ca o sa-mi ziceti ca toate trec, ca timpul le rezolva pe toate, oh da, credeti-ma, stiu si eu asta, doar ca stiti cum se pune problema? Toate trec, dar nimic nu se uita... Momentele frumoase sunt umbrite practic de vorbe grele, de egoism, de tristete... Sincer, consider ca pretul pe care il platim pentru cateva clipe de fericire este prea mare asa ca am decis sa renunt, renunt pur si simplu la tot felul de legaturi cu oamenii, relatii de iubire, prietenie, orice e legat de chestiile astea, bineinteles, n-o sa renunt la persoanele care mi-au fost si imi sunt alaturi, dar cu siguranta celor care intra in viata mea n-o sa le mai acord credit pentru ca am ajuns la limita: prostie, indiferenta, egoism si multe altele, nu mai vreau asa ceva, nu!

Parca vorbesc ca o persoana aflata in depresie, pai cam asa e, de fapt nu sunt in depresie, dar sunt trista, si stiu ca era o vorba: " Sa nu iei niciodata decizii cand esti trist, fericit sau nervos! ", insa eu o sa iau pentru ca astfel o sa evit sa mai am de-a face cu stari din astea si chiar daca sunt tanara si stiu ca pot indura multe, simt cum usor usor problemele vietii isi fac simtita prezenta si ma afecteaza. Probabil ca in curand o sa fiu si eu ca oamenii mari: matura, in final asta e ceea ce isi doreste toata lumea de la mine, sa cresc. O sa cresc, dar apoi sa nu ma judece nimeni ca m-am schimbat.
sursa foto

37 de comentarii:

  1. asta e a doua postare din viața mea la care am plâns. și citesc multe blogguri.
    da, nimic nu se vindecă și nu trece cu adevărat, toate rămân acolo în suflet pentru totdeauna și oricât de mult timp ar trece, încă doare.

    RăspundețiȘtergere
  2. ha... oameni? who gives a shit!?! vezi-ti buey de job, scoala sau ce faci tu :) nu-ti mai complica existenta cu oameni de rahat de care sa te atasezi. prietenii si oamenii de incredere apar cand ai nevoie de ei si atat.

    astia care zic "lasa ca trece" sunt doar niste persoane carora ori nu le pasa de tine, ori nu le duce mintea, ori nu au trecut prin ce treci tu si nu pot intelege.

    e vara, e soare, e chef de viata. cheer up :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tu esti barbat, ce stii tu...

      Ștergere
    2. lol ma... asta da replay... pai si daca sunt barbat ce? crezi ca eu nu am suflet sau ce? poate am de 3 ori mai mult ca tine...

      Ștergere
    3. esti constient ca in momentul asta eu sunt de parere ca barbatii sunt insensibili, da? Asa ca... poate aveti si voi, dar nu cred ca voi suferiti ca femeile... cel putin nu aratati...

      Ștergere
    4. bine mey, stai acolo bosumflata pe rasa umana... cred ca ai prea mult timp liber daca ai astfel de ganduri. ai macar 20 de ani? relaxeaza-te, du-te la craft si bea un suc ceva, sau pe la no name sau pe unde te simti tu bine. go and relax :)

      Ștergere
    5. mnaaaa, imi luai un chupa-chups:D poate-mi trece :D

      Ștergere
    6. vreau si eu unul :X cand eram micut papam bomboanele alea cu tot cu batz :))

      Ștergere
    7. vezi? trebuia sa iei 2 chupa-chupsuri, nu unul...

      Ștergere
  3. i feel you!
    si mie mi-au dat lacrimile regasindu-ma in ce ai scris.
    eu am incetat sa mai scriu, singurul lucru care ma elibera... eu tot timpul am impresia ca traiesc intr-o falsitate, imi pun masca pe fata c-un zambet tamp si ies din casa, ca si cum totul e ok.
    eu am ajuns la concluzia ca timpul nu vindeca nimic, doar amelioreaza durerea, dar nu o vindeca niciodata...
    te pup si te imbratisez, ma opresc din scrisul asta foarte ciudat, eu nu mai vorbesc cu nimeni despre problemele si sentimentele mele si ti le scriu tie, ca nu le ai deja pe ale tale :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai linistita, imi face bine sa ascult ce trairi au altii :) chiar nu ma deranjeaza, pacat ca nu mai scrii, eu inca nu pot abandona blogul, desi am fost tentata sa o fac, dar ma simt bine cand ma descarc. :)

      Te pup si eu dulce si te imbratisez cu drag!

      Ștergere
    2. eu am avut un blog vreo 3-4 ani numai cu poezii si povestioare in care ma descarcam, acum scriu extrem, extrem de rar... ma rezum la unghiute. ma mai mint ca ojele mi aduc fericirea :)))

      Ștergere
    3. :D de unghiute stiam, dar de poezii nu :D

      Ștergere
  4. Totul depinde foarte mult de oamenii cu care relationezi, oamenii din jurul tau. Oamenii nu au dreptul sa judece, desi majoritatea asta fac. Cu totii suntem etichetati, judecati, mereu se vrea ceva de la noi si niciodata nu ne adaptam celor din jur. Simplu! Stii de ce? Pentru ca suntem noi, nu suntem ei.
    Eu te apreciez foarte mult si daca maturizarea consta in schimbarea la care se asteapta lumea de la tine, eu as vrea sa nu te maturizezi niciodata fiindca esti perfecta asa cum esti. Ei cer lucruri de la tine si fac nazuri ca nu obtin, dar daca si tu ai cere aceleasi lucruri de la ei, lor le-ar convenii? Sigur ca nu...

    Eu am urmatoarele principii dupa care functionez:
    - Nu acorda prietenie celui ce nu-ti ofera prietenie
    - Nu acorda incredere celui care nu-ti ofera incredere
    - Nu acorda iubire celui care nu-ti acorda iubire.

    Eu iti doresc sa treci cat mai repede de aceste momente, sa nu mai fii trista din cauza altor oameni si sa fii din nou fericita.
    Nu mai baga in seama rautatile oamenilor, ei au un scop prin asta...nu-i lasa sa si-l atinga.

    Pupici :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai o sa-ti fur principiile :) Cred ca asa o sa mearga treaba! <3

      Ștergere
  5. Si pe mine m-au acuzat unii ca m-am schimbat cand tocmai ei imi zisesera odata ca trebuie sa ma maturizez. Ce ironic.

    RăspundețiȘtergere
  6. Damaschin James Robertmiercuri, august 14, 2013

    Condoleantele mele !

    RăspundețiȘtergere
  7. chiar in seara asta am revazut filmul "marile sperante"...bun film, il ador :)
    postarea ta mi-a adus aminte de ceea ce spunea dickens, anume ca viata este o serie continua de despartiri. asa este.
    dar as adauga ca in acelasi timp, viata este si o serie continua de intalniri...

    RăspundețiȘtergere
  8. trebuie sa acorzi credit oricarei persoane noi...asa este corect si nu sunt ei de vina pentru intamplarile dinainte! eu am gresit asa, sa nu o faci si tu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, viata nu e corecta, eu de ce as fi? Nu.

      Ștergere
  9. Eu m-am regăsit în ceea ce ai zis tu...și sunt băiat... Și în acele momente te simți ca un nimic... Nu ai chef de nimic, ești nesigur pe tine ca om, pe deciziile tale, pe ideile tale...pe existența ta..pe absolut tot. Stai și te întrebi care e scopul tău în societatea asta... Și cel mai rău e că te uiți în trecut și analizezi să vezi dacă a meritat despărțirea și ruperea completă a legăturii... Și nu se poate uita absolut nimic. Da... "uiți" în sensul că cu timpul nu te vei mai gândi la trecut la momentele frumoase, dar mintea îți proiectează acele momente când îți dorești mai puțin... Știu cum e și te înțeleg perfect. La mine a trecut mai mult de o lună de la despărțire și încă mai port acea bucată dureroasă de "șrapnel" în mine. Keep your head up, keep your heart strong! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. thank you eddie >:D< imi pare rau ca treci si tu prin asta..

      Ștergere
  10. Vaai, si eu urasc despartirile. Mi se intampla de fiecare data cand ma duc in vacanta sa imi fac prieteni noi si sa ma atasesz de ei.Dupa 2 saptamani sunt nevoita sa-mi iau ramas bun si ma simt super ciudat pentru ca nu as vrea sa fac asta. Si chiar daca pe parcursul anului e probabil sa ii uit, sa ma uite, o parte din mine ramane mereu acolo unde ne-am cunoscut, sau ne-am plimbat, unde am baut un suc sau am ras cu pofta. Ma simt atat de neputincioasa in astfel de situatii...

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi pare rau.... SI eu urasc despartirile:(....si eu le asociez cu sfarsitul....si am impresia ca...va fi greu, greu tare sa o iau de la inceput cu alte persoane....

    RăspundețiȘtergere
  12. Mai devreme sau mai tarziu se vor intampla doua lucruri. Unul bun si unul rau: vei mai iubi si-o sa mai doara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca da, da, da. Nu este bine sa pui raul inainte, dar este bine sa ai intotdeauna un plan de rezerva si sa fii constienta ca se poate intampla si raul.
      Nu se poate numai bine, viata ar fi prea monotona...

      Ștergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)