Ma uitam prin arhiva si...

... am recitit cateva din articolele de la inceputuri, m-a incercat un sentiment ciudat pentru ca am simtit postarile pur si simplu, am simtit fiecare cuvant scris de mine, am simtit emotia, bucuria, tristetea si mi-am simtit si cititorii, iar noi blogarasii eram ca o familie, acum, ei bine acum lucrurile s-au schimbat... Toata lumea scrie articole random (inclusiv eu) doar pentru a primi cat mai multe comentarii(sa lasam ipocrizia), cat mai multe like-uri si chestii din astea, de parca valoarea noastra sau a cuvintelor noastre se masoara in like-uri, zau asa... cati mai scriu de placere? Inainte daca aveam 5 comentarii eram mandra, cineva isi rupsese cateva minute din timpul sau pentru a-mi citi gandurile si culmea e ca nu faceam postari kilometrice care sa ma ajute la indexari sau mai stiu eu ce, eram scurta si la obiect, eram pe feeling, acum de ce nu mai pot fii asa? 

Astazi sunt sincera, cat se poate de sincera, sincera cum n-am mai fost de mult timp, nici cu mine, dar nici cu altii pentru ca am incercat sa ma ascund sub fel si fel de masti pentru a ma proteja si pentru a ma incadra in peisaj, insa nu-mi place, ma uit in oglinda si nu ma recunosc, ma uit peste randurile asternute pe blog si nu ma recunosc... ma enerveaza la culme faptul ca stau pe Facebook si nu fac nimic decat sa citesc pe ici-colo cate-un citat mai de Doamne-Ajuta fiindca in rest nu vad decat jigniri, critici, barfa si multa, foarte multa prostie... Auzi aici si mai avem pretentia sa fim apreciati pentru ceea ce suntem cu adevarat, nu pentru ceea ce afisam, pai ce suntem? Nimic, suntem niste inapoiati, inculti (ce mai vreti voi) care nu mai sunt capabili sa vada frumosul decat in aparente, nu mai avem rabdare sa facem nimic, probabil n-o sa aveti rabdare nici sa cititi postarea asta pana aici, dar pe asta nu o scriu pentru voi, o scriu pentru mine, nu vreau sa atrag atentia nimanui, ci doar mie, nu judec pe nimeni, decat pe mine, nu vreau like-uri, nu vreau comentarii, nu vreau nimic, vreau doar sa scriu pentru ca pot si pentru ca nu ma opreste nimeni.

V-am spus vreodata ca in generala si in liceu detestam sa fac compuneri? Hihihi, nu eram buna la romana, ma plictiseama de fiecare data cand ne punea profa sa facem un rezumat sau sa interpretam o poezie, gandurile mele erau ceva gen: "Doamne, cum sa fac eu un comentariu la 4 versuri? Ce sa spun eu in 2 pagini despre 4 versuri?", ei da, si acum sunt cam la fel, imi plac poeziile, dar nu le inteleg, jocurile de cuvinte sunt extraordinare, profunzimea versurilor ma copleseste, probabil d-asta nu mi-a placut niciodata sa le comentez, ce ai de comentat cand e vorba de simturi? Eu nu am nimic de zis, eu ma multumesc cu trairile, mie imi place sa scriu doar despre oameni, de bine... de rau... imi place si atat. 

12 comentarii:

  1. Am citit pana la capat;)
    Chestia cu Facebook-ul e foarte adevarat,din pacate.Si,in general,ce scri e adevarat:(

    RăspundețiȘtergere
  2. Blogging-ul s-a schimbat de cand s-a inceput cu monetizarea. Recunosc ca scriu diverse articole, dar ceea ce este mai important este ca nu am renuntat la articolele mele. Zilnic scriu cate un articol personal...
    Ma bucur ca scrisul este o pasiune pentru tine. Esti sincera in tot ce spui,gandesti, si ne impartasesti noua, cititorilor, gandurile tale.
    Eu intotdeauna mi-am rupt cateva minutele sa citesc tot ce scrii. Stii foarte bine ca de cand am intrat in blogosfera te urmaresc cu drag si-mi face placere sa citesc tot ce scrii.
    Ai scris, poate, ceva random pe acest blog, dar prin ceea ce ai scris, articolele tale au pastrat acel "ingredient secret" pe care le pui in ele sa fie speciale. Fie ca este articol personal sau nu, felul tau de a scrie este unic. Eu, ca cititor, te-am regasit in TOATE articolele scrise pe acest blog.
    Eu iti multumesc ca te oferi sa ne impartasesti ideile,trairile si gandurile tale prin intermediul acestui blog.
    Eu te urmaresc cu drag, indiferent de ceea ce alegi sa scrii pe blog.

    O seara placuta in continuare si numai bine :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos scris. In plus si perfect adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca nu apare cate un like sau cate un comentariu ...parca-i monolog. Toata treaba e pe undeva pe la mijloc. Scrii si ca sa fii citit, dar trebuie sa scrii si pentru tine. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci asa, dar nu sa scrii doar pentru like-uri...

      Ștergere
  5. E adevarat ca ma intristez daca postarile mele nu sunt apreciate de cei care ma citesc, insa niciodata nu mi-a pierit placerea de a scrie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident ca si eu ma intristez, dar vezi tu, asta nu inseamna ca ai renuntat sa scrii ce iti place, doar ca sa faci articole care sa fie pe placul publicului. Cine te apreciaza, apreciaza si ceea ce scrii... cine nu, sa caute in alta parte.

      Ștergere
  6. Mi-a lipsit linistea asta de dupa randuri.O zi frumoasa,scumpa mea!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu sunt de părere că nu trebuie să scrii pentru comentarii sau pentru like-uri, adică, dacă-ți place să scrii, scrii pentru sufeltul tău. E adevărat că e mult mai mare plăcerea să scrii șă să vezi că cineva te citește și îi place. Să ai zile cât mai frumoase, Monica!
    Te-am pupat, draga mea!

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)