Zâmbesc pentru că...

... aşa trebuie, dar nu pentru că aşa simt... Cred că fiecare dintre voi au avut momente în care chiar dacă li se rupea sufletul, totuşi zâmbeau, de ce? pentru că oricum nimănui nu îi pasă de suferinţa ta, şi de ce să le mai strici şi altora buna dispoziţie, nu?

Consider că doar cine te cunoaşte cu adevărat poate ştii când ai nevoie de o vorbă bună, un zâmbet venit din inimă şi o îmbrăţişare... aşa că: Be The Best… Fuck The Rest… Be The One… Not Anyone…

8 comentarii:

  1. Adevărat și frumos scris!
    Dar cateodata zambetele false se înțeleg greșit și inițiativa de a nu-i afecta pe cei din jur cu proasta dispoziție, dă greș!
    Dar oricum, „Smile to make life easier!”

    RăspundețiȘtergere
  2. oricum cei care te cunosc cu adevarat stiu cand un zambet e venit din inima

    RăspundețiȘtergere
  3. daca esti cine cred eu,atunci faci foarte bine.sufera in continuare

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim: daca sunt cine crezi tu ca sunt atunci stii ca imi faci o suflare :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie nu imi place sa-i incarc pe oameni cu necazurile mele.Dar au fost momente in care unii au insistat sa le spun si le-am spus dar de ceva timp nu mai spun decat persoanelor dragi mie si persoanelor in care am incredere maxima si asta doar daca imi cer ei.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)